Fetița cea mică a lui Vladimir Drăghia și a lui Alice Cavaleru a făcut varicelă. Alegra, mezina cuplului Vladimir Drăghia – Alice Cavaleru, a făcut varicelă.

Se pare că micuța s-a molipsit de la sora sa mai mare care trecuse prin boală cu două săptămâni înainte. Dacă Zora a făcut o formă ușoară, iar cel mai greu lucru a fost izolarea la domiciliu, situația s-a dovedit mai gravă în cazul surioarei mai mici. Alegra s-a umplut de bubițe, iar Alice Cavaleru a mărturisit că a fost nevoită să facă și nopți albe, după cum scrie demamici.ro.

Fetița cea mică a lui Vladimir Drăghia și a lui Alice Cavaleru a făcut varicelă

„Speram să nu facă și Alegra varicelă, dar uite că nu a scăpat. Deja e mult mai rea situația bubițelor în zona capului decât e în poza asta, dar sper măcar să nu facă în gât. Azi-noapte a plâns mult și a adormit câte puțin, în timp ce eu am făcut kilometri prin living. Bine că m-am luat iar cu serialul „Designated survivor” și a trecut mai ușor noaptea albă. La două săptămâni după ce a intrat în contact cu Zora, a făcut și ea.

Diferența e că Zora are vaccinul și a făcut o formă foarte ușoară (la ea greul a fost să stea acasă), iar Alegruș e deja cu multe bubițe în zona capului. Azi-noapte a și dormit prost (cu tot efortul meu). Ce sa mă spun? Am bifat-o și pe asta. Sper doar să treacă cât mai repede și să ieșim iar afară,” a scris Alice Cavaleru pe contul său de Instagram.

Dramă în familia lui Vladimir Drăghia!

Vladimir Drăghia trece prin momente grele, alături de soția lui, Alice Cavaleru. Fetița nou-născută a fost internată în spital, la două săptămâni de la naștere.

Alice Cavaleru a mărturisit toată experiența prin care a trecut pe rețelele de socializare. Asta după ce fiica ei nou-născută a avut nevoie de administrarea unor antibiotice timp de două săptămâni. De aceea, micuța a fost internată în tot acest timp în spital.

Dramă în familia lui Vladimir Drăghia

‘Viața reală de mamă nu e ca pe Instagram, doar cu poze frumoase și multe inimioare. Viața de mamă e cu bune și rele. Viața mea cu Alegra a fost cu bune și cu rele încă de când s-a născut, dar partea mai puțin plăcută am prefera s-o țin doar pentru noi la momentul respectiv. Acum simt că pot împărtăși cu voi lucrurile groaznice prin care tocmai am trecut. Mi-a luat ceva timp să mă adun și să fiu pregătită să povestesc. Nici măcar prietenilor sau mamei mele nu am putut să le spun, pentru că simpla încercare de a pune în cuvinte, mă făcea să retrăiesc momentele alea dureroase.

Când avea Alegra două săptămâni, într-o seară, pregătind-o pentru somn, am sesizat că are fața umflată rău pe o parte. L-am anunțat pe Vladimir că plec la spital cu ea și am ieșit imediat pe ușă. A urmat cea mai lungă și urâtă noapte pe care o poate avea o proaspătă mămică. M-am internat cu ea în spital spre dimineață, după o noapte de așteptare. Făcuse o infecție pe glanda salivară. Diagnostic: parotidită infecțioasă, lucru foarte rar întâlnit la un bebeluș atât de mic.

A doua zi, de dimineață, a început tratamentul cu antibiotic. Au fost momente grele care au părut o veșnicie și am simțit că am fost nevoită să mă lupt pentru fiecare clipă din acea noapte. Vladimir venea zilnic cu schimburi pentru noi, mâncare și tot ce aveam nevoie. Am făcut-o posibilul să rămân puternică pentru ea și să nu pierd laptele. Zilele treceau greu, nopțile și mai greu, dar măcar ea se simțea din ce în ce mai bine.

După cinci zile de tratament, cu o zi înainte să plecăm acasă, au venit rezultatele analizelor: septicemie. Infecția ajunsese în sânge. Urma să mai stăm șapte zile în spital. Alegra trebuia să primească un alt antibiotic conform antibiogramei. Am ascultat vorbele doctorului aproape înghețată.

Fiica nou-născută, diagnosticată cu septicemie

Îmi doream doar să fie ea suficient de puternică să treacă cu bine peste acest hop. După ce a ieșit doctorul din salon, m-am dezmeticit și am realizat că asta înseamnă încă șapte zile fără Zora. Am simțit cum mi se rupe inima în două. Să fii mamă de doi copii și să poți sta doar lângă unul. Am cedat și în sfârșit am plâns. Mă simțeam captivă în acel salon, mă temeam mi-am pentru binele puiul meu mic și pentru inima frânta a celui mare.

Vladimir Drăghia: Știu prea bine ce înseamnă dorul de mamă. M-am privit în oglindă și am văzut că făcusem o reacție urâtă pe piept, gât și maxilar, ca un fel de erupție. Atunci mi-am dat seama că trebuie să-mi revin, să fiu puternică, pentru că doar așa vom trece cu bine peste. Intuiția mi-a spus să plecăm din spital. Antibioticul trebuia administrat dimineața și seara într-o perfuzie de o oră și ceva, așa că m-am gândit că am putea pleca acasă dacă aș găsi unde să mergem pentru administrarea tratamentului de două ori pe zi. Citește tot articolul aici.